Samizdat

Castel carte

Cea care (dez)leagă

Nu știu cum aș putea vreodată să-i reproșez unui om o carte. Bine, în general nu cred în tehnica reproșului. Mi se pare o dovadă de întunecare, dacă nu chiar de mocirlire. Oricum, moartea oricărui dialog. Și nașterea unui monolog fragil și păgubos, un fel de pupare-n oglindă, cu martori. Dar cum aș putea să-i […]

Daruri

Uite, asta e pentru tine. Îţi mulţumesc

Ştiu cum te bucuri când ţi se-ntâmplă ceva bun, aşteptat sau nu. Totul în jurul tău se luminează dintr-odată, parcă nici lucrurile care te frământă de mult timp şi constant nu mai sunt aşa de grave. Bucuria ne străluceşte pe toţi, ştiu. E normal să nu-ţi mai încapi în piele de bucurie, absolut natural s-o-mpărtăşeşti […]

Bulz 2

Bulz ciobănesc. Nud

Căldură mare, mes chers amis, după cum şi voi trăiţi. Ideile se nasc rar şi lent, aşa că, în clipa-n care mi-a venit asta cu bulzul ciobănesc, n-am putut să n-o preţuiesc la adevărata ei valoare. Aveam totul în casă, nu mai trebuia decât să mă apuc de treabă. Însă totul ăsta nu e aşa […]

Acsinte Raj

Săru’ mâna şi pingeaua!

Sarumana, pingeaua si balamaua si clantza usii de la intrarea in apartamentu dv., dna Ana, caci io nu pup clantze dela usile secundare, decat pe cele principale. Nici maica nu stia cum sa procedeze cand ii ducea taica flori, scumpe si draghe doamna. Taica ii ducea flori lu mama de 2 ori pe ani, caci […]

Acsinte microbuz

Dragostea e un microbuz

Da, da, chiar un microbuz. Să nu te gândeşti la autobuze sau autocare, supraetajate în niciun caz. Foto: Costică Acsinte Dragostea e un microbuz fără uşă de coborâre. În el urcă oameni noi şi-i împing uşurel şi natural pe cei de pe scaunele din faţă pe cele din spate. Nimeni, nimeni nu se dă jos. […]

Verigheta

Limonadă şi rechizitoriu

Lunea nu e cea mai bună zi pentru revelaţii. Dar nu alegi tu, aşa că n-ai decât să te supui sau să te umfli un pic în pene. După cum ţi-e firea. Mie nu mi-e clar cum e firea mea. Nu încă. Am stat câteva clipe şi-am tăcut din plin, pe urmă m-am aşezat pe […]

Mama

Eşti fericită, mamă?

Veniserăm de la mare şi nu ne-am dus acasă, am zis să ne oprim direct la Târgovişte, la părinţi. Voiam şi să mă tund, apa sărată, soarele şi briza îmi ferfeniţiseră părul. Mama mi-a spus că mă duce ea şi că voi fi foarte mulţumită. Am încredere de când mă ştiu în tot ce spune […]

Fata cititoare Acsinte

Lasă-l să treacă

Nu ştiu de ce, dar în traista mea cu frici, una foarte, dar foarte încăpătoare, aia de timp nu s-a-ntrupat până acum. Când eram mică, visam numai să mă fac mare, apoi m-am făcut şi mereu am aşteptat să vină ziua următoare, cu vârstele ei. Câteodată, azi îmi spune că va să vie un mâine aspru […]

Acsinte cuplu in fum

Reversul pervers

Preţul corect. Chiar aşa, care este preţul corect al chestiilor care ne fac fericiţi? Nu mă gândesc la parfumul preferat, nici la vila visurilor… mă gândesc la chestii aparent mai simple, însă al naibii de dificil de apreciat. În lumea ordonată şi logică în care ne-am obişnuit să trăim, lucrurile necuantificabile nu prea sunt la […]

chis7

Pisica pletorică – text pentru colerici

Ştii ceva? Dă-le dracului de metafore! Fii atent: azi vreau să vorbim despre momentele alea în care-ţi vine să rupi pisica-n două. Nu ţi-e străină vorba asta, că doar n-ai crescut în laborator. Când simţi cum înghiţi hârdaie de lavă. Fierbinte, cum altfel? Că doar nu suntem cercetători la rece, nu? Poate, câteodată, strângi şi […]