Femeia care face patul
Aleargădupăfemeiacarefacepatul. . . întreg. Foto: Costică Acsinte
Aleargădupăfemeiacarefacepatul. . . întreg. Foto: Costică Acsinte
Cât de frumoase sunt femeile care afumă dulcețurile își pocnesc palmele de frunți și râd aproape aburi dulci cu credință în ziua de mâine mirare în cealaltă vară cu căpșuni și cireșe în prunele toamnei de la toamnă în anul de la anul în fum.
Un om ședea mic, mic, copil era și îl ploua. Nu cu apă îl ploua, nu cu lacrimi, cu alea se ploua singur. Îl ploua cu mama și cu tata. Și pentru că ședea sub furtună a-nceput de mic ce era să se creadă mărunt. Azi așa, mâine tot așa, de poimâine nu mai zic. […]
o iapă paște ghiocei, iar eu văd în burta ei cum se iubesc atomii, cum plâng fotonii carii de lăcuste, cum spală mândrele chiloți la râu. o iapă paște ghiocei și relativul naște spaime, din burta ei o burtă se alintă, o mică facere de coamă și nocturn. ghiocei paște iapa căutărilor cărunte, a nodului […]
Un şchiop iubea o lebădă. Villa, Villa, o striga el şi bătea din tija stângă în lemnul pontonului. Ea înota repede, negru şi-şi potrivea ciocul roşu, sumeţit şi cântător. Un şchiop iubea.
Când cald în dimineața ta în patul tău mult înainte de devreme când mai cald decât vis când cald altfel decât om atunci sigur sigur foarte sigur cel mai sigur lângă tine cu tine prin tine visează iubind o pisică.
… când vii acasă să te oprești pe drum la piață să iei apă plată pătrunjel drojdie dar nu praf bucată că vreau să fac pâine să mai iei niște măsline apă minerală caș ceapă de apă din aia de Buzău un kil de praz vezi să aibă partea albă cât mai lungă un ciorchine […]
Să vă fac alte traiste zicea bunica să vă duceţi noi la colindeţe şi lua o pânză untoasă o tăia şi-o cosea de mână şi mai lua câţiva metri de fitil de lampă din melcul din pervaz fitilul se ţine aproape că nu ştii când îţi trebuie ţie sau lămpii acum era bun să fie toartă […]
Această lume grea e lumea mea. Iar lumea mea are o limbă chiar mai grea decât ea. Foto: Alfred Stieglitz Atât de mult i-a atârnat la gât, c-a-ncovoiat-o la pământ. Acuma, lumea mea şade pe limba ei făcută soclu. Eu n-o mai înţeleg, dar, de la piatră, azi n-o mai înţelege nici ea. Lumea mea, […]
În capul drumului, amândoi, cu umerii fără umeri, cu mâinile împreunate de cale şi de funingine. Fiecare îndoit sub o desagă din care ies .zbătându-se aripile zdrenţuite şi arse. Staţi, staţi aici, le strig, odihniţi-vă puţin, vă dau apă şi-un colţ de fagure, atât am la mine. Scoateţi aripile, să le dezinfectez, să le ung, […]