Mi-ai spus azi-noapte, în vis, Iartă-te, ca să poţi ierta mai departe. Dar eu, de frică, am dormit mai departe. Tu eşti aproapele meu. Tu, cel care nu te depărtezi nicicând. Vezi, am ales neutrul: un suflet, două suflete. Instinctiv l-am ales. Dacă mi te închipui fără carne, mi-e mai uşor să-ţi vorbesc. Dar, uite, azi, […]
Decât să fie omul treaz în somn, mai bine să doarmă pe el şi ziua. La asta mă gândeam în trezvia azi-nopţii. Şi la intimitate. Una dintre puţinele certitudini în sensul ăsta din viaţa unui om este intimitatea fricii. Nu-ţi este prezentată ceremonios, nu cauţi să-i intri-n voie, nu-i dai târcoale. Vine şi-ţi tăvăleşte inima […]
Femeile nu sunt toate din carne apa şi sângele lor fug dimineaţa din coajă prin coapse de pere şi-ajung soare în cireşe amare. Lorena Lupu by Andraw Andrei Femeile mănâncă la miezul nopţii nelinişte cu lapte şi flori crocante pe care de cu seară le-au dat cu praf de aur să le-mpietrească lumina pe trupuri.
Sunt viu la miezul nopţii tale, femeie. Dorm a trezvie şi mănânc din palmă firimituri de mană omenească. Foto: Costică Acsinte Le-ai uitat tu, tu, tu alaltăieri pe marginea mea.
Aromânii nu au cuvinte-evantai pentru emoţiile simple, profunde şi clare. Nu au prea multe sinonimii şi nici evanescenţe. Sunt abrupţi. Ei nu te pot îmbrobodi fiindcă nu le permite limba. E săracă, ar spune unii. E minunată, îţi voi spune eu. E dreaptă şi cinstită, fără sulimanuri. Foto: Irina Ionescu-Homoriceanu În limba asta, iubit se spune vrut. Scurt şi […]
Ăsta a fost primul cuvânt, bine, primul tandem verbal pe care l-am auzit de la copilul meu. Normal că aşteptam „mama“, care mamă n-aşteaptă? Nici tatăl ei nu era-ntr-o situaţie mai bună, primul „tata“ primindu-l de la Rada doctorul Herghelegiu, spre distracţia întregului cabinet de ecografie, medicul, un timid minunat, încercând să se justifice şi […]
Din ăla pe care mintea mea nu-l poate cuprinde. Ăla din cauza căruia alţii râd de tine sau te batjocoresc ori spun despre tine că eşti un ciudat. Dă-mi şi mie. Nici eu nu înţeleg de ce aperi tu ca un leu nimicul tău, dar eu nu cred că sunt vreo stăpânire de la care […]
Iată că sunt aproape 13 ani de atunci. Oamenii ăştia erau prietenii prietenilor, în epoca prefeisbucărească, aia-n care oamenii considerau că-s prieteni numai dacă se cunoşteau de-adevăratelea. Vremuri revolute, ce să mai. Aveam copil mic, iar francezii ăştia aveau şi ei trei fetiţe. Prietenii noştri comuni ne-au adus împreună de mai multe ori, aşa că-n […]
Îmi e atât de dor de tine, așa cum erai în nopțile fierbinți din mijlocul verii, când timpul stătea pe loc, iar noi eram liberi câteva ore să ne plimbăm între cele doua lumi ale noastre. Atât de diferite. Atât de îndepărtate una de cealaltă. Știu, vrei să mă întrerupi. Vrei să îmi spui că […]
Şi nu pentru că m-ar fi dat cineva afară, însă chiar altă soluţie decât plecarea n-a existat. Iar eu funcţionez la slujbă ca-n orice fel de relaţie. Nu m-apucă dracii, urlu, trântesc uşa şi plec. Nici gând. Stau şi-ntorc situaţia pe toate feţele, aplic tetrapiloctomia şi-n somn şi plec numai când am convingerea că nu […]