Și de Paște e cam la fel, c-așa e familia noastră, una de zăpăciți. Numai că la noi acasă, de Crăciun se deschide lada cu nebunie. Mai mult decât oricând. Nu m-am gândit niciodată să fiu de Crăciun în altă parte decât cu ai mei. Cât au trăit bunicii, eram toți în casa lor. De când […]
Mi-a sunat telefonul și-am auzit atât: – Îți dau pe cineva. – Dă-mi. (De obicei, nu-mi plac deloc astfel de lucruri, ba chiar le consider abuzive, dar acum vorbeam cu bărbatul meu, așa că era clar c-o să fie o surpriză plăcută, n-avea cum să fie altfel.) – Ce faci, nebunie?, mi-a zis vocea. Știi […]
… îmi țin inima e ca o mărgică ba nu e ca o minge din aia colorată și legată cu elastic cu care mă jucam când eram copil numai că mingii ăsteia nu i se rupe elasticul nici când râd nici când plâng nici când visez e drept că i se întinde până la spaimă […]
– Era pe primăvară, așa. Eram coborât în sat după mâncare de vreo săptămână. Într-o noapte, n-aveam somn și stăteam pe târnaț cu cânele. Bună-ta dormea. Și cum mă uitam eu la lună, numai ce văd un foc sus, pe munte, în pădure. Cam pe unde-aveam casa mea de pădurar. – Aveai casă-n pădure, bunicule? – […]
Octombrie aproape mut. Dimineaţă. Ileana pusese deja cafeaua la făcut, însă îşi turnase în ceaşca groasă şi albastră ce-i rămăsese de ieri. Se gândi că nimeni nu recunoaşte făţiş că-şi păstrează din cafeaua de ieri şi se simţi cinstită. Bărbatu-său lucra 24 cu 48, iar ea, asistentă medicală, tocmai ieşise din gardă. Nu se întâlniseră. […]
Era sâmbăta trecută, după prânz. Petrecere în casă, copii ştiuţi şi năzdrăvani, muzică, dans, zugrăveală proaspătă, nesomn la adulţi. Frenezie. Bunică-mea, Irma, tot sunase cu o seară în urmă, să ne ureze. La zgomotul şi vânzoleala din casă, n-am auzit niciunii telefoanele. Ne-a găsit sâmbătă, i-am dat-o pe sărbătorită la telefon şi i-am zis copilei […]
Oamenilor le e tare frică de simţuri. Şi nu de văz, auz, miros, pipăit ori gust. Nu. De simţurile alea care nu au nume le e frică. Ne place să fim botezători, ne simţim mai în siguranţă aşa, iar ce n-are nume nu există. Ba există, chiar dacă ne sperie. Legăturile alea pe care nici nu […]
Laura îşi fumează în fiecare dimineaţă cele cinci ţigări învoite cu doctorul. Are 65 de ani, a terminat de-mbătrânit pe la 40, dar fumatul intensiv şi-ndelungat a început să-i facă probleme. Aşa că are voie cinci bucăţi la cana de cafea de dimineaţă şi încă două la aia de după-amiază. S-a enervat un pic la-nceput, […]
Sunt născută într-o zi de 13, cu omofor de zăpadă. Mama s-a bucurat mult când m-a văzut şi-a fost foarte mirată că mişc. Aveam 75 de centimetri şi semănam mai mult c-o tenie. A vrut să mă sărute pe obraz, dar arătarea care eram a deschis înfricoşător gura, mama s-a-nspăimântat de creatură şi mi-a scăpat […]
Eu chiar nu te-nţeleg pe tine, Ană. De ce mai stai aici? Te-ai gândit vreodată ce bine ţi-ar fi dacă ai pleca? Îţi dai seama cum ar fi să fii respectată, să-ţi fie recunoscută munca, să fii preţuită pentru ea? Lucruri simple, Ană, pe care tu nici nu le iei în calcul. Stai aici şi […]