Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Copil iarna Acsinte

Bună dimineaţa, domnule copil, doamnă pisică!

Ian 08, 2015
Simboluri religioase

Cristian, Levi, Hassan

Ian 07, 2015
Nu

Cine mă-nvaţă şi pe mine să spun „NU!“?

Ian 06, 2015
Boboteaza Acsinte

Uite popa, nu e popa!

Ian 02, 2015
Bianca Acsinte

31 decembrie 1978, Bîrlad

Ian 01, 2015
Apocalipsica

Apocalipsica

Dec 31, 2014
Bucurie iluzorie

Nu coafăm ce trebuie

Load more

Bună dimineaţa, domnule copil, doamnă pisică!

Samizdat de Ana Barton / 9 ianuarie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Nu-mi vine-a zice „când se luminează de ziuă“, ci, mai degrabă, „când i se dimineţeşte zilei“. Că nu mereu se suprapun perfect astea două. Mai ales iarna, nu.

Mă trezesc înaintea ceasului şi ştiu că am ceva stricat la cap pentru că fac asta, indiferent la ce oră l-aş programa să sune. El nu este decât o eventuală soluţie de rezervă. Şi primul care vine să-mi arate că-ncepem dragostea este „leocotoa“, Fulger, care-mi sare pe faţă şi mă linge câineşte.

Pe urmă, ieşim amândoi încet, încet din cameră şi mergem în bucătărie, planeta maimuţelor. Makeba şi Rumba, celelalte două pisici, nişte doamne, s-au trezit deja când am deschis eu ochii, că le-am auzit chemarea. Acolo-ncepe nebunia. Toate trei îşi cer dreptul sfânt la mâncare şi mângâiere. Dreptul sălbatic.

Afară, calea. Lumea. Uneori, prea frumoasă.

Lumea pe care-o trăiesc eu. Copii mici şi animale de toate vârstele. Îmi ies în cale sau le ies. Şi-i salut pe toţi. „Bună dimineaţa, doamnă!“ îi spun unei fetiţe de trei ani care şade lipită de umărul bunicii şi mă vede cu ochiul pe care căciula i l-a lăsat pentru văzut. Cu celălalt îmi permit să cred că doarme încă. Dar nu ştiu şi nu mă interesează să ŞTIU în partea asta de univers. Fetiţa râde şi-mi răspunde-n timp ce strănută. Simte că mă joc, nu are nevoie de explicaţii. Şi se joacă şi ea, liber şi fără teamă, cu o necunoscută. Îi bate inima-n tempoul jocului, doar e copil.

„Bună dimineaţa, domnule!“. Şi fac o reverenţă în faţa unui băieţel de vreo cinci ani. Merge de mână cu mama, probabil spre grădiniţă. Îmi întoarce reverenţa şi mă priveşte cu lumina pe care o au zeii ieşiţi la promenadă. E mic, dar ştie că apelativul „domnule“ e felul meu de a-i spune că mă bucur să-i văd frumuseţea-n dimineaţa asta. Mama râde, râdem toţi trei. Să fi durat cam trei secunde totul? Cam aşa. Apoi, fiecare pleacă-n mai departele lui.

Copil iarna Acsinte

Foto: Costică Acsinte

Pisicile-ntâlnite-n cale, mărturisesc, mă privesc mereu c-o eleganţă rece, superioară. Parcă nu mirate. Sunt, poate, obişnuite cu nebunii şi, oricum, înţelepte prin definiţie. Totuşi, dacă le rog „Aşteaptă-mă“, majoritatea se opresc puţin. Dar nu toate. Bine este că nu fug, şi-aşa pot şi eu să le admir. „Omagiile mele, doamnă pisică“, apuc uneori să le spun.

Şi, iată, iată, domnul cu micul câine. „Bună dimineaţa, domnule câine!“ Se opreşte pe gheaţă, pune frână de motor, normal, mi se uită fix în ochi şi dă din coadă. Stăpânul se opreşte şi el şi mă priveşte cu un fel de spaimă. Oare o să muşc din câine sau o să-l înghit cu totul? Îi aud cu coada ochiului colţul gândului, când ne petrecem: „Lume, nebună, frate!“

O, da! Sunt nebună şi-mi place. Iau în fiecare zi pulsul lumii şi pe-al meu, salutând copiii mici şi animalele. De ce doar copiii mici? Iaca: pentru că, am observat, peste vârsta de cinci ani, copiii au mâncat deja atât de mult din groaza lumii, că nu mai primesc joaca fără preambul explicativ. Şi nu vreau să-i sperii. Însă cei mici sunt atât de liberi încât, câteodată, mă-ngenunchează libertatea lor. Şi plec plângând pentru că ştiu c-o să le treacă.

Asta e lumea din care mă-mpărtăşesc eu în fiecare zi. Lumea-n care copiii râd cu mine, iar doamnele pisici râd de mine. Aia-n care-mi dau voie să fiu eu ca mine. Scăldătoarea Vitezda.

Alte creierisme:

  • N-o bat, numa’ o asuprescN-o bat, numa’ o asupresc
  • DragosteDragoste
  • Cu fericirea peste ochiCu fericirea peste ochi
  • ColindeţeColindeţe
  • Vărsătorii de bineVărsătorii de bine
Facebook611
Twitter0
Google+2
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: animale, copii, oameni

14 comentarii

  1. Seva Tudose / 9 ianuarie 2015

    Ei,Ana,nu prea ești darnică,eu îl tratez pe motanul meu cu grad regal „Prințișorul ” meu ! Și când sunt în pat,mă prefac că dorm,dar el cred că după bătăile inimii știe că de fapt m-am sculat și nu dorm ,deja a sărit în pat,rotindu-se în jurul capului meu …știu că nu dormi !

    cât privește drăgălășenia ce o poți oferi unui copil,aici nu prea se obișnuiește,să nu intri la bănuieli de„child abuse” :D

    Reply
  2. uc / 9 ianuarie 2015

    io cand dorm,dorm tare si nustu ce sa mai ma fac, nu stiti dc exista pastile de trezit pentru ora 7 dimi fix? nu s-au inventat? am mare nevoie; pana-una-alta am descoperit ca dc se porneste muzica la radio dimi, fac ochi :D

    Reply
  3. Ana Barton / 9 ianuarie 2015

    Seva,

    Aşa fac şi caprele mele de pisici. :)

    Uc,

    Vrei să te sun în fiecare dimineaţă la şapte? :roll:

    Reply
  4. uc / 9 ianuarie 2015

    da’ tu la cat te trezesti? vrei? ca sa incercam o sapt doar :) k in sapt urm sa incerc si singurica

    Reply
  5. Ana Barton / 9 ianuarie 2015

    La şase dimineaţa, Uc. Aşa că la şapte te pot suna liniştită. :)

    Reply
  6. uc / 9 ianuarie 2015

    multumesc frumos, iupiiii, abia asteeept :* :*, io nu vreau la 6, la 7

    Reply
  7. Ana Barton / 9 ianuarie 2015

    Perfect. Luni-dimineaţă, te sun la şapte fix. :)

    Reply
  8. uc / 9 ianuarie 2015

    abia astept sa te aud :) te pup

    Reply
  9. Ana Barton / 9 ianuarie 2015

    Şi eu. :)

    Reply
  10. Manuella / 9 ianuarie 2015

    Uc, acesta este un abuz. Ana, vezi cum profită fata asta? Nu am văzut aşa ceva!!

    Reply
  11. Ana Barton / 9 ianuarie 2015

    :lol:

    Reply
  12. uc / 9 ianuarie 2015

    imi propun s-o sun io sapt urm la 7, la ora 6 visez :))) v-am pupat, we faaain

    Reply
  13. Raj / 9 ianuarie 2015

    Dna Ana, pot pentru ca sa sun io la ora 5 ca sa va treziti la 6 ca so sunati pe adormita de dra Uc la 7 ? Ca sa exersez, pot k sa va sun si sambata si dumineca asta ? Io nul mai salut pe dulaul meu Pulica, ca nici nu se uita la mine

    Reply
  14. della kupsch / 2 martie 2016

    :)) Ies odata (intr o zi ploioasa de toamna) nervoasa dintr un cabinet medical supraaglomerat , unde am stat ore in sir sa mi vina si mie “randul”. Nici n am iesit bine in strada cand venea, razand cu gura pana la urechi, o fetita de vreo 3 ani si, uitandu se la mine, in gura mare imi striga: “Salut” la care eu, la fel de tare, ia m raspuns cu un “salut” voios. Dupa ce a trecut de mine, am observat ca ea saluta toti trecatorii dar, in afara de mine, nu i raspunsese nimeni. Acea fetita, tare fericita, cu zambetul ei nevinovat si cu pofta ei de viata, a reusit sa mi aduca putin soare in acea zi trista de toamna (mai ca mi venea sa salut si eu pe tot omul care mi iesea in cale :)))). Cred ca daca am pastra, si in maturitate, putin din curajul si din naivitatea unui copil, am vedea lumea mult mai frumoasa….:))))

    Reply

Lasă un răspuns către Ana Barton Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.