Căldură mare, mes chers amis, după cum şi voi trăiţi. Ideile se nasc rar şi lent, aşa că, în clipa-n care mi-a venit asta cu bulzul ciobănesc, n-am putut să n-o preţuiesc la adevărata ei valoare. Aveam totul în casă, nu mai trebuia decât să mă apuc de treabă.
Însă totul ăsta nu e aşa întreg cum poate părea la o primă vedere, astfel că mălaiul mi se terminase. „Bun, plec după mălai“, mi-am zis şi-am înhăţat cheile casei şi portofelul. Am apucat din zbor papucii de Yemen şi-am ieşit valvârtej pe uşă, hotărâtă să mă mişc repede, să nu mă răpună căldura, şi fericită nevoie mare că-ncepusem deja să meştersc în minte bulzul.
Am deschis uşa liftului ca o furie, iar acolo, înăuntru, în oglindă, am văzut că uitasem să mă-mbrac. De râs, am râs înapoi marş în casă, spre grabnică îndecenţare.
Cum făcui bulzul de data asta
(că-l fac în funcţie de inspiraţie de fiecare dată)
Să fie mălai! Neapărat. Ca să n-ajungeţi ca mine, să plecaţi despuiaţi după el. Dacă v-aţi asigurat că-l aveţi, daţi afară cele trei pisici peripatetice din bucătărie. Eu aşa am încercat să fac, voi sper să şi reuşiţi. Eu am capitulat în privinţa alungării, aşa c-am gătit, de fapt, împreună. Rugându-le să-şi păstreze locurile pe scaune.
Se face o mămăligă moale, din mălai grisat. Ştiţi deja că n-am măsură (!), aşa că nu aveţi cum să vă aşteptaţi la gramaje. În apa care fierbe, înainte de-a pune mălaiul, să fie sare şi un pic de ulei. Mămăliga asta se toarnă fierbinte în vasul în care va locui bulzul cât timp va sta în cuptor.
În timp ce fierbe apa pentru mămăligă, facem altceva. Tocăm, à la légère, două cepe mari şi le punem într-o tigaie, să se-nmoaie în foarte puţin ulei de măsline. Dar foarte puţin, da? Că peste ele punem bucăţele, astea se taie mărunt, să nu ne greţăluim, vorba bunică-mii, Irma, de slănină afumată. Eu am pus din belşug, că nu mănânc eu, deci, nu-mi pasă.
Dacă aveţi prin casă vreun fel de carne afumată, eu am avut, aşa c-am pus, o tăiaţi şi pe asta cum vă e voia de mare şi-o aruncaţi în aceeaşi tigaie. Foc mic, mic, ca la dragostea-n precomă. La final, să nu care cumva să ardeţi/ prăjiţi ceapa!, puneţi un pic de boia de faţă, carevasăzică boia dulce, şi pastă de roşii. Evident, sare, dar neuitând că afumăturile sunt şi sărate. În fine, se fac acolo nişte calcule clorosodice, dar, dacă le pot face eu, le poate face absolut oricine.
Să ne-ntoarcem la vasul în care şade mămăliga moale şi răsturnată. S-a răcorit niţel, aşa-i? Foarte bine. În ea, faceţi nişte adâncituri cu o lingură şi le umpleţi cu amestecul ăla din tigaie. Aţi stins focul, da? Perfect! Acum, aprindeţi cuptorul. Faceţi atâtea grote-n mămăligă până intră-n ele tot conţinutul tigăii.
Ba chiar cu trei-patru mai multe fiindcă-n ele puteţi sparge câteva ouă crude. Când mămăliga stă să facă implozie, e aproape gata de pus la cuptor. Înainte de asta, radeţi, pe răzătoarea mare, nişte brânză de oaie. Bătrână şi grasă, evident. Treaba cu suplă, fit şi diafană nu-i valabilă în chestiunile ciobăneşti. Dacă vreţi să puneţi brânză de burduf, aia-n coajă de brad e cea mai bună, înghesuiţi-o şi pe ea c-o linguriţă prin eventualale fante din mămăligă.
Acum, daţi la cuptor şi nu lăsaţi vasul mai mult de douăzeci de minute, că nu-i pricină. Cât să se topească brânza de deasupra şi să capete totul o nuanţă de aur vechi. După ce i-a ieşit sufletul, preţ de vreo juma’ de oră după stingerea cuptorului, tăiaţi bulzul în formă de raze – dar îl puteţi tăia şi cu paharul, ca pe miezul tortului aniversar din copilăria mea – şi aruncaţi pe el câţiva franjuri de brânză topită. Alături, iaurt, kefir, lapte covăsit, ayran – acru să fie.
Neapărat să-l prezentaţi la patru ace. Nu pe el, pe dumneavoastră. Smoking, domnii, rochie de seară, doamnele. Pantofi cu tălpi din piele de bou, ambii.
S-o chem pe Nora? Să n-o chem?
Eu am citit cu atenţie. Încă susţin că e o prăjitură maaare şi buuună acolo. Cu norişori jur-împrejur, desigur.
Mi-aduseşi aminte de miezul tortului, în pahar. Vai, cât a trecut de atunci! Şi ce gust de copilărie îmi stă acum pe limbă!
Şi mie. M-apuc de tarta cu nectarine şi după aia-l părăsesc pe bărbatu-meu.
Ana, pe caldurile astea tu gatesti chestii cuptorite! Si dupa aia te plangi ca-ti uiti hainele :))) Multimim de reteta, eu una o s-o incerc doar la toamna!
Gătesc, da. Iubesc vrăjitoria asta numită gastronomie fiindcă nu respect mai niciuna din regulile ei.
Mai multă libertate ca-n gastronomie rar găseşti.
Nu face nica daca dna Ana si-a uitat hainele, are ce arata, 1 corp frumos merita a fi admirat. Maine creca renunt la izmana albasta, ca azi am nadusit oleaca . Si nici cismele din cauciuc nu le mai iau,ca nu s-a anuntat ploae, dar poti sa stii ? Sarumana si umbra !
Te sărut, zăpăceală. M-am întors, măi, n-am plecat aşa.
Aşa, Ana! Da’ de ce-i faci tartă? Vrei să-l laşi sătul? Şi-ncă ceva: n-am înţeles în ce stadiu te aflai în lift: doar cu papucii? Şi-ncă o întrebare pentru clarificarea reţetei: pisicile au stat pe scaune sau au lins niţică brânză? Căci dacă au lins şi totul a ieşit bun, musai să căutăm mâţe şi noi, nu?
Papuci, da. Şi părul prins. Ruj, desigur.
N-au lins nimic. Doar am stat de vorbă cu ele.
N-aveai nici măcar ruju?
Aveam, aveam, altfel nu m-aş fi recunoscut în oglindă.
Deci langa bulz se puie lapte covasit, chefir, acru sa fie. N-ati incercat su puneti soacra langa bulz, dna Ana ? Mie-mi place branza de oae,ca de unde cumpar io, ere 1 usor iz de aracet, de ipsos si var stins. Sarumana si coasa de la matura ! Am mai zis de coada dela matura ? Ca stiti ca nu-mi place sa ma repet …. Ude-i dna Petronela, ca vreau so pup 1/4 din cat va pup pe dv., ca-i pe locu II in inima mea dupa dv., cu tot cu bulzu ala a lu dv…
erata curului. Coada dela matura, nu coasa. Oricum, sarumana si coasa, ca presupun ca aveti acolo in debara o coasa cu care sa va aparati de popoarele invadatoare si migratoare, in spetza de ungurii care vor ardealu…
Dna Ana, dv. stiti ca dna Manu are 1 iubi ,marinar de apa sarata cu care se pupa in faptu diminetii langa geamie, ca in faptu serii se pupa cu dnu ex primar Mazare, in satu de vacante, in cerdacu Casei Vrancene, ceea ce isca 1 crutemur cu magnitudine de 1,5 pe scara richter, ceea ce face ca sa se clatine ratustile din plastec din cada mea de bae ?
Dna Ana, sarumana si papucii cu care v-ai imbracat ca sa nu fiti chiar goala pusca in lift ! Mai e cazu sa mai plec cu barca la pescuit cu Vasile pretenu meu, din moment ce acesta se caca in capatu celalat al barcii, in timp ce io servesc potrivitu dejun, ca la mine nu exista nici mic, nici mare dejun ? Ca io am ales calea lu Budha. Nici prea, prea, nici foarte, foarte. Calea de mijloc…
Dna Angheluta a zis bine ce a zis, ca io cand imi ung painea cu unt, o las pe masa ca siameza sa desavarseasca mai bine intinsu untului. Io numi mai las pisica sa ma linga in cavitatea bucala, caci are limba aspra si-mi produce iritare. ..
Mai mancati dv. bulz cu calorii, dna Ana si apoi mirati-va de ce dnu Narcis se uita pe furis la filme + 18 ani ca sa vaza pe unele cu siluete mai acatarii…
El mănâncă, nu eu, Raj. Eu doar fac bulzu’.
Io nu ma mai uit la filme cu femei goale, caci nevastamea imi ascunde ca drept pedeapsa, sticlele pline…
Dna Ana, sarumana si atat ! Dv. credeti ca-i normal ca dna Manu sa se pupe langa Marea Moschee din Cta, spre disperarea muftiului care acuma vrea sa ridice 1 minaret in Bucu, din pricina acestei doamne ? Nui treaba mea cu cine se pupu dna Manu, ca trebue sa apreciati faptu ca am si io o calitate: is discret si nu ma intereseaza cine cu cine …
Cred că trebuie s-o bag în şedinţe pe Manu, că ne face ţara de râs.
Dna Ana, sarumana, mie nu mi se pare normal ca la nudisti sa socializezi ca si cum ai fi imbracat. Drei Nora i se pare normal ca cica ce daca esti in pula goala, n-ai gura ?
Are drepate Nora. Doară cu gura vorbeşti. Nudiştii-s oameni serioşi, Raj.