Aveam o vacă

De fapt, n-o aveam, asta ar fi însemnat să mi-o fi cumpărat singură. Nu. Eu n-am fost niciodată în stare să-mi cumpăr ceva important, ceva care să țină. Vaca o primisem. Am primit-o cu tot dragul, i-am făcut loc în casă, acolo unde stau eu, la etajul cinci. Pe balcon, care e mare și pătrat, era loc de vacă. Nu am știut cum s-o botez, nu mai avusesem niciodată vacă, așa că i-am zis chiar așa: „Vacă, Vaco, Văcuța mea iubită“, fiindcă, natural, am adoptat-o.

Ziua ne plimbam prin casă, o învățasem să facă la veceu foarte repede, după numai vrei trei luni, și știa, din instinct, să apese clapeta de la bazinul cu apă. Apoi suspina, spunea un fel de „maaa“, dar șoptit, aproape drăgăstos. Apoi, fiindcă, totuși, copitele ei făceau cam mult zgomot pe parchet, am rugat-o pe mama să-i croșeteze niște papuci de lînă cu tălpi de cauciuc. I-a luat cam două luni de zile să învețe să meargă cu ei, își schimba cu totul echilibrul, am vorbit cu specialiști care mi-au confirmat că Vaca era foarte inteligentă, ba chiar vaca cu cel mai mare IQ de pe planetă.

A învățat chiar, după ce ajunsese la maturitate și nu mai intra pe ușa de la baie, să-și tragă burta în ea, să ridice cu un picioruș încălțat capacul, să facă și apoi să se șteargă cu celălalt picioruș. Apoi își ștergea piciorușele pe un preș special întins pentru ea în baie. Mergea apoi, liniștită, și se întindea, printre paie, în balcon. Adormea pe loc. Nu sforăia mai deloc, bănuiesc că cam cît sforăi și eu. De obicei adormeam împreună, dar fiecare la locul ei. N-a venit niciodată peste mine în pat.

Dar trecuse aproape un an și Vaca nu ieșise afară din casă. Desigur că nu putea coborî pe scări, sau poate că da, dar cum ar fi urcat la loc și nici în liftul ăsta al nostru meschin nu se putea. M-am sfătuit cu toți prietenii, ar fi fost și păcat să n-o scot, atîta vreme cît în spatele blocului meu se află cel mai înverzit parc din București. Vaca trebuia să ajungă acolo în fiecare zi, să-și înghită iarba care i se cuvenea și pentru care eu plătesc taxe și impozite de cînd mă știu. Vaca avea doar un an, era în întreținerea mea, avea aceleași drepturi ca și mine.