Leila venea din Algeria. Era de zece ani în Italia pe vremea când am cunoscut-o. Mi-a fost înger păzitor. Eu, speriată de necunoscutul unei ţări din care nu înţelegeam nimic, eu, azvârlită brusc între străini, ascultându-i vorbind o limbă care nu era a mea şi străduindu-mă să fac ceea ce nu mă pricepeam, mă refugiam seara în […]
România mea a deschis ochii odată cu mine, în grădina casei. Ştiu că aruncam mingea spre soare şi, cum n-o mai vedeam, mă speriam că s-a tot dus. Mă-ncrâncenam să merg pe-o tricicletă, prin bulgării pământului proaspăt săpat. România mea avea gustul ţărânei cu care mă jucam, avea mirosul aspru al viţei-de-vie şi culorile stratului […]
Nu ştiu dacă timpul a trecut sau doar mi se pare. Am copii mari, dar braţele mele au încă formă de cuib. Încă simt greutatea lor dulce în braţe, pielea lor niţel umedă încă-mi miroase a lapte; le văd pe fete în faţa ochilor cântându-mi şi mă aud repetând cu ele tabla înmulţirii. Parcă nu […]
Toate pisicile lui moş Ion erau negre ca smoala, cu ochi verzi. Toate se numeau “ Ţigănică”. Sexul mâţelor conta puţin. Important era că le chema pe toate la fel, de parcă cea de dinainte nu ar fi dispărut. Cum dispăreau? Ori le călca vreo maşină, ori se-mbolnăveau de boală pisicească, ori se duceau să […]