În capul drumului,
amândoi,
cu umerii
fără umeri,
cu mâinile
împreunate
de cale şi de funingine.
Fiecare
îndoit
sub o desagă
din care
ies
.zbătându-se
aripile
zdrenţuite şi arse.
Staţi,
staţi
aici,
le strig,
odihniţi-vă puţin,
vă dau apă
şi-un colţ de fagure,
atât am la mine.
Scoateţi aripile,
să le dezinfectez, să le ung, să le zvânt, să le sărut,
să le pun plasturi la vârfuri.
Ia-le tu,
zice unul dintre ei, cred că e Gavriil,
parcă-şi seamănă.
Ia-le pe toate tu,
fă ce vrei cu ele,
sunt
atât şi prea grele.
Fii tu înger, dacă te pricepi.
Mihail,
haidem, frate,
de-acum
putem
şi noi
să zburăm
ca lumea.
…ingeri….
….cu iz de…nichita…..
…………..felicitari anabarton…..
………………………mai vreeeeeeeeeeeem…….
….felicitari…..
un semn ca am trecut pe-aici, doar atât, în asteptarea momentului în care-mi voi recapata glasul
ma bucut ca te am aflat .
Mulţumesc.