Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
SOLDATII_stillsJPEG01299944

A + A = LOVE

Ian 31, 2018
Acsinte două femei

Pentru că pot, pentru că poți, pentru că putem

Ian 28, 2018
Micul Prinț oglindire

Un om avea o pasăre

Ian 26, 2018
Pe gânduri

Răul nostru cel de toate zilele

Ian 21, 2018
20ianuarie 2018 Piața Universității (1)

Copiii ninsorii

Ian 15, 2018
Ispirescu

Eu, Dănuț și Eminescu sau cum m-am vindecat de romantism în clasa a III-a

Ian 07, 2018
Sf. Ioan de Sandro Botticelli

Poveste

Load more

A + A = LOVE

Arte de Ana Barton / 3 februarie 2018
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Și ce dacă? Nu poate dragostea cât poate omul. Iar cât poate societatea omul nu știe până nu e pielea lui în dinții ei. Fiindcă mentalitatea ce caracterizează societatea nu te atacă doar din exterior, ca un animal sălbatic scăpat de la zoo, ci mai ales din interior, pentru că tu, respirând-o zi de zi, ani de-a rândul, o ai deja în plămânii sufletului și ai minții, te faci una cu ea, ba te faci chiar ea.

Se iau doi oameni din medii diferite, pot spune și opuse, și se aduc împreună. Nu chiar din întâmplare fiindcă primul A, adică Adi, decide să-și documenteze doctoratul despre manele chiar în Ferentari, așa că se mută acolo împreună cu Vasi, prietenul lui, un traducător. Sunt priviți cu suspiciune de vecini, de trecători, de toată lumea. Sunt străinii și nu știi niciodată ce e-n capul lor. Cel mai probabil, vor să câștige niște bani de pe urma ta, scriind tot felul de prostii.

SOLDATII_stillsJPEG00839571

Iar suspiciunea în Ferentari nu e o privire pe sub gene, nu e un întors de spate, nu e o grimasă dezaprobatoare. În Ferentari, suspiciunea e amenințare cu bătaia sau chiar cu moartea. Da, numai pentru că ai îndrăznit să calci în acel loc. Ca să ai voie să exiști acolo, ca să arăți că ești bine intenționat, dai o bere, apoi mai dai o bere. Și-atunci oamenii, unii dintre ei, vorbesc cu tine, se așază la masa ta.

Sunt oameni care se povestesc așa cum ai vărsa o găleată cu apă pe asfaltul încins și care așteaptă de la tine același lucru. Însă ce ai tu de spus despre tine e atât de bizar pentru ei, o altă galaxie, atât de fără rost, încât te lasă să taci și se povestesc ei mai departe, că ei au ce spune, au vieți pe care le-au trăit mai mult la închisoare decât în libertate. Or, asta chiar înseamnă să trăiești, nu să documentezi doctorate în cartiere rău famate.

SOLDATII_stillsJPEG01874352

Așa începe relația dintre primul A, Adi, cu cel de-al doilea A, Alberto, un ferentarian sadea, care-l ajută pe Adi să ajungă la un celebru cântăreț de manele, un om respectat, o vedetă, îmbrăcat în costum, cu ceas de aur la mână, care-i spune lui Adi: „Și de ce nu te-ai îmbrăcat mai ca lumea, ca să te respect și eu?“.

Alberto îl introduce pe Adi în viața Ferentariului, și cum s-ar putea întâmpla asta în afara unei partide în trei, cu o prostituată? Numai că lui Adi i se par prea scumpe serviciile – fiindcă el trebuie să plătească, normal, așa cum el trebuie să plătească orice, normal –, așa că cei doi se îmbată și rezolvă chestiunea între ei, gratis. Gratis de data asta, pentru că Alberto are mereu nevoie de bani: să joace la păcănele, să-și facă actele de identitate – banii pentru ele tot la păcănele ajung, însă treaba asta aduce și cea mai frumoasă imagine din film, privirea de copil drăgălaș care tocmai a făcut o boacănă –, bani să-și cumpere un alt telefon mobil. Iar Adi nu prea are bani și se trezește și că-l părăsește colegul de apartament, șocat de povestea de dragoste absolut neașteptată la un doctorand în antropologie proaspăt părăsit de iubită, iar Alberto, deși promite c-o să fumeze mai puțin, nu știe cum să trăiască fără să-l întrețină cineva, chiar dacă, oftând din rărunchi, ia în calcul la un moment dat să se ducă la muncă.

 SOLDATII_stillsJPEG01359965

A și A se iubesc nepremeditat. A și A nu sunt pregătiți pentru dragostea care-a dat peste ei. Nici A, nici A nu și-a dorit așa ceva. Și niciunul dintre ei nu știe ce să facă. Dar niciunul dintre ei nu e pregătit pentru vreo formă de relație: nici fiecare cu o femeie, nici cu o pisică, nici cu sine însuși. A și A sunt două răni mergătoare peste care a venit un tăvălug căruia nu-i pot face față. Și nici nu-i fac. Fiecare dintre ei trăiește mic, mărunt, apăsat și apăsător, disperat și disperant, fiecare dintre ei se neiubește enorm. Și dragostea asta a lor îi urmărește cât îi urmărește, într-o tigaie, într-o cană, într-o pungă de semințe, într-un măturat, dar la un moment dat se satură și-i lasă-n plata vieții, adică acolo unde i-a găsit.

Adi Schiop, cel care a scris cartea după care e făcut filmul, Adi a scris și scenariul și interpretează și unul dintre rolurile principale, pune atâta neplăcere în orice clipire a personajului său, are atâta durere în vârfurile degetelor, că-ți vine să intri în pânza ecranului și să-l legeni, să-l odihnești, să uite, să se uite. Vasile Pavel Digudai, celălalt personaj principal, e un amestec înduioșător de tandrețe, jale, candoare și crimă. Niciunul dintre ei nu este actor cu școală, fiecare e la primul rol. Amândoi sunt fascinanți. Nici nu știu cum ar fi unul fără altul, dar mi-ar plăcea să văd cândva. Regizoarea Ivana Mladenovici, aflată și ea la debut, a creat un personaj principal din două personaje. „Soldații. O poveste din Ferentari“ e un film puternic. Și duios. Și zdrobitor. Și ridicător. Film viu.

Foto: Hi Film Productions

Alte creierisme:

  • Sunt cine m-am lăsat să fiuSunt cine m-am lăsat să fiu
  • Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?
  • Pe muchia lumiiPe muchia lumii
  • Și serafimii sar garduriȘi serafimii sar garduri
  • Tu chiar crezi că Alice e (doar) personaj? Tu chiar crezi că Alice e (doar) personaj?
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: Ada Solomon, Adrian Schiop, cinematograf, dragoste, Ferentari, film, Ivana Mladenovic, mentalitate, relatii, societate, suferinta, Vasile Pavel Digudai

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi
  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.