Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Bianca Acsinte

31 decembrie 1978, Bîrlad

Ian 01, 2015
Apocalipsica

Apocalipsica

Dec 31, 2014
Bucurie iluzorie

Nu coafăm ce trebuie

Dec 28, 2014
Nimicul

Dă-mi din nimicul tău şi mie

Dec 26, 2014
Clubul

Clabingu’ la vârsta a doua

Dec 23, 2014
Cozonac

Cozonaci cu mere şi brânză dulce

Dec 21, 2014
Sarmale Florina Molnar

Cum fac eu sarmalele

Load more

31 decembrie 1978, Bîrlad

Ospecioi de Bianca Stupu / 2 ianuarie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Soba care duduia de cu seară şi care ne făcea pe toţi să dăm din picioare şi coate, încălziţi nu numai de plapuma din cîlţi de lînă, căptuşită pompos cu satin, dar şi de inoportune cărnuri grase şi băşini distribuite democratic de-a lungul şi latul patului, era rece.

Ne trezeam zgribuliţi toţi verişorii în aerul glacial şi dîrdîiam din izmenele proaspăt primite de Crăciun (eu aveam mereu de-alea cu crăpătură în faţă, care mă enervau monstruos pentru că nu numai că nu aveam nevoie de crăpătura aia, dar îmi intra viscolul la păsărică pe-acolo), pînă la veceul din fundul curţii. Pe cel mai cumplit ger şi în ciuda zăpezii spulberate care ne sfîşia ochii, acela puţea implacabil, imun.

Îngheţaseră în el toate materiile alchimice ale nesfîrşitelor noastre guri şi maţe, dar, cumva, prin gheaţa galbenă şi maro, insinuant, mirosul îl definea ca instituţie. Ne spălam rapid la copca din butoi, făcută de cu dimineaţă de bucu, mai smiorcăind, că ni se înroşeau imediat mîinile, degerate de apa cu gheaţă, mai hlizindu-ne că eram vineţii.

Treceam prin magazie, unde bucu sclipea deja din ochii mici şi albaştri de la atîta tras vin în sticle cu furtunul, luam şi noi vreo două guri de must sau de vin, ne făceam mangă pe loc („Ia cu bucu, tataie, că-i dulce”  – ne plăcea, de mici ne-a plăcut, aşa am devenit beţivă) şi o zbugheam în bucătărie unde era cald şi unde-o sîcîiam pe bunică-mea pînă ne trăgea vreo două peste picioare cu făcăleţul plin de făină, sau de cleştele de la sobă plin de cenusă, depinde ce activitate performa cînd îi săream în spinare. Numai la picioare dădea hoaşca, dar parcă ustura mai tare făcăleţul şi lăsa mai multe urme.

Ne încotoşmănam şi-o lălăiam din curte-n casă, din casă-n curte. În fiecare iarnă, fără greş, făceam concursul de pus limba pe clanţa îngheţată, de eram toţi cu limbile jupuite şi scoase afară de usturime şi de mîncat ţurţuri. Unii, delicaţi, îi sugeau, eu îi ronţăiam vîrtos, ca pe zahărul candel. Pe la 12 ne milogeam să ne lase la urat şi, după cîteva ameninţări şi nelipsitul făcăleţ, plecam cu limbile jupuite, cu picioarele vinete şi cu degetele încleştate într-un spasm cataleptic pe clopoţeii din iad.

Bianca Acsinte

Foto: Costică Acsinte

Cutreieram atunci casele ca nişte hoţi îmbătrîniţi în rele, miroseam că oamenii-s acasă şi nu vor să deschidă, dădeam tîrcoale, băteam în geamuri mai-mai să le spargem, ne număram averea şi ne urmăream cu ochi răi, socotind mereu că ăilalţi ne-au tras pe sfoară. „Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi” zbieram asurzitor să ne mai încălzim, dar şi să ne demonstrăm vrednici, zdrăgănind din clopoţeii făcuţi prin fabrici şi uzine, singurele realizări notabile ale cincinalului. Urma o tăcerea mormîntală, nefirească, după urat. Uşile rămîneau închise, doar cîte-un tremur de perdea.

Încet, seara se pornea pe urmele noastre şi în aerul visător şi incert ne spuneam poveşti cutremătoare, despre morţi care rîdeau pe sub pămînt şi stafii care-ţi înghiţeau capul. Întotdeauna despărţirile erau serafice şi misterioase, din grup se rupea cîte unul şi-o apuca tăcut pe drumul lui.

Venea apoi noaptea. Din pădurile ei de ger galactic pornea întîi un muget depărtat, în alt cosmos, pe alte străzi. Se apropia apoi şi se auzea un şfichiut care despica vocile. Ieşeam toţi buluc la poartă, cu nările dilatate, cu promoroacă pe răsuflări. Şi veneau. Urătorii cei mari, cu şube, cu buhaiul cel care răgea sfîşietor şi ridicol, cu biciul trosnit şi împachetat măiastru în cercuri cînd urătorii îşi porneau incantaţia. Vocile groase, insuportabil şi neînţeles de virile, îmi îngheţau ochii, îi priveam fără să clipesc. 

Şi mă prindea frica de noaptea ruginită în apa neagră a buhaiului, de frigul care scrîşnea în zăpadă sub paşi ca biciul, de luminile răzleţe. Şi parcă eram mai tăcută în noaptea de Anul Nou.

Alte creierisme:

  • Din care vii, în care te duciDin care vii, în care te duci
  • Pere târziiPere târzii
  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
  • Ești copilul meu, fac ce vreau cu tineEști copilul meu, fac ce vreau cu tine
  • Băiatul din trenBăiatul din tren
Facebook145
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: Anul Nou, bunici, copil, ger, literatura, noapte, turturi

65 comentarii

  1. Raj / 2 ianuarie 2015

    Acuma na, ce sa zic cu basinile astea distribuite democratic, dra Bianca ? Io daca fac pipi la punct fix (traiasca prostamolu !), insamna ca-s lipsit de democratie ? Imi place mult cum scrieti, aveti umorul care ma incanta, care ma destinde. Bag sama ca atunci cand va talniti cu dna Ana, iese o caterinca din aia de bun gust, de ti-e mai mare dragul. Daca dv. considerati ca un buhai rage ridicol, se vede treaba ca nu m-ati auzind pe mine urland. Abia atunci v-ati da sama ca buhaiul e sursur de izvor…

    Reply
    • biancas / 2 ianuarie 2015

      Domnu’ Raj, să trăiţi să-nfloriţi, s-aveţ’ erecţii ţapene la nevastă şi la vecină şi la pisică, că tare m-am bucurat să plac eu la aşa meşter hîtru. Ştiţi vorba ceea, mai bine să te laude un nebun la punct fix decît zece cuminţi tîmpiţi. Da’ nu mai faceţi pipi la punct fix, sfatul meu, că i se strică vederea doamnei sulă, o să se uite cruciş de la o vreme şi cine ştie ce mai nimereşte. Acum mi se pare ridicol buhaiu, da, pe-atunci aveam fantezii secsuale cu bovine, aşa-s femeile astea, se gîndesc la secs de mici. Să ştiţi că-s fană Raj, ca mai toată lumea şi la anul vin la urat, ce dacă am o sută de ani. Să ne vedem cu bine. :-)

      Reply
  2. Raj / 2 ianuarie 2015

    Stiu ce inseamna sa nu fii primit cu plugusorul, cu sorcova. Cand eram copil si eram primit, nu exista bucurie mai mare. Din aceasta pricina las poarta larg deschisa, iar alaturea e un afis pe care scrie “Primim colindatori !” Nu glumesc deloc, primesc cu mult drag copiii si cu mai putin drag pe cei mai in varsta, de o anumita factura.

    Reply
  3. Ana Barton / 2 ianuarie 2015

    Raj, te simţi bine? Ce-ai de scrii corect? :roll:

    Reply
    • Raj / 3 ianuarie 2015

      mA SIMT CACURU, NORMAL CA DAIA AM SCRIS CU ORTO. sE MAI POATE CORECTA ? fACETI CEVA !!!

      Reply
  4. Rox / 2 ianuarie 2015

    Raj, nu mă cunoști, dar sunt un fan mare d-al tău. Îți sorb cuvintele la doamna Ana pe peretele de feisbuc cu fiecare ocazie.
    I-am zis Anei că-ț’ trimet o țuică de la Suedia din aisberg, da’ mi-a zis că nu consumi alcoolice. Am venit cu propunerea să-ț’ trimet direct aisbergu’. Dă o adresă, să-i fac vânt pân’ la tine la poartă, să ai și tu d-un ciai :D.

    Reply
  5. Manuella / 2 ianuarie 2015

    Ceva, ceva din povestea Biancăi mă trimite în vacanţele de iarnă de la bunici, de la Sibiu. Gerul acela îl simt şi acum. Bunica ne aducea ligheanul sus să ne spălăm, eram mai răsfăţaţi un pic. Când avea timp femeia – altfel în curte şi numa’ un pic pe ochi, ce spălat pe dinţi sau la subraţ? Doară ne spălaserăm bine-bine seara.
    Nu-mi amintesc de colind, ştiu că mergeam cu sania şi ne dădeam drumul de pe un deal.
    Şi-l mai ţin minte pe popă cum venea în Ajun de Bobotează, iar bunicul, fost mecanic de locomotivă, la pensie diacon, se zdrobea tot că nu ştiam Crezul.

    Reply
  6. Ana Barton / 2 ianuarie 2015

    La mulţi ani, Manu! :) Nu ştii Crezul?! Auzi, Raj!

    Reply
  7. Manuella / 2 ianuarie 2015

    La mulţi ani, Ana! :)

    Nu-l prea ştiam când era mică. Eram 6 copii în casă, verişori adunaţi de la oraş. Cine să-l ştie tot? bietul bătrân se supăra, zicea că îl facem de ruşine, de parcă părintele ne-ar fi întrebat.

    Reply
  8. Raj / 2 ianuarie 2015

    Nu prea ma simtzasc bine, dna Ana is la pamant cu capu, cu libidoul, cu poarta (ca a culcato vantu), cu soacra, cu siameza. Ii urez dnei Manu ca la Constanta sa se simta ca la Sibiu, si invers. Ii urez dasamenea ca toate babele din bloc sa fie bune ca buni din Saghiii copilariei sale. Sa nu mai fie clevetitoare ca babele de pe scara dumisale, in sensu ca: ia uite asta, si-a schimbat mobila, are bani, creca se tzine cu Mazare, cu primarele. La beserica nu merge cu noi, e doamna mare, are masina rosie, daco o pui sa zica Crezu, precis ca nu stie, ca umbla sup bratz cu carti dan alea careti zdruncina mintea ! Se cafeleste cu aia dela 3 carei doamna ca si ea, cu noi nu vorbeste, doar buna ziua si atat…………… Dna Rox, sarumana si aisbergu ! Daca sunteti bruneta cu ochii verzi s-au albastri, sunteti pa gustu meu (dupa dna Ana, afcors). Daca am aparut pe peretii feispucului, insamna cas tare, dna Rox. Si pana acum eram pe perete, dar nu pe cel al fespucului, ci pe peretele odaii, cas tot timpu cu privirea in gol pe perete. Am decupat locu acela din perete, dar tot jaba, ma uit ca prostu in punt fix, tot acoalea. A zis nevastamea ca ba, de ceai spart peretele ? Am pus acolo 1 tablou cu maica si taica, cand erau miri. Ea a zis sa dau jos antichitatea dacolo si so pui pe mumasa. Am puso, cami da oo eco si gaini la fel de eco.

    Reply
  9. Raj / 2 ianuarie 2015

    Nu prea ma simtzasc bine, dna Ana is la pamant cu capu, cu libidoul, cu poarta (ca a culcato vantu), cu soacra, cu siameza. Ii urez dnei Manu ca la Constanta sa se simta ca la Sibiu, si invers. Ii urez dasamenea ca toate babele din bloc sa fie bune ca buni din Saghiii copilariei sale. Sa nu mai fie clevetitoare ca babele de pe scara dumisale, in sensu ca: ia uite asta, si-a schimbat mobila, are bani, creca se tzine cu Mazare, cu primarele. La beserica nu merge cu noi, e doamna mare, are masina rosie, daco o pui sa zica Crezu, precis ca nu stie, ca umbla sup bratz cu carti dan alea careti zdruncina mintea ! Se cafeleste cu aia dela 3 carei doamna ca si ea, cu noi nu vorbeste, doar buna ziua si atat…………… Dna Rox, sarumana si aisbergu ! Daca sunteti bruneta cu ochii verzi s-au albastri, sunteti pa gustu meu (dupa dna Ana, afcors). Daca am aparut pe peretii feispucului, insamna cas tare, dna Rox. Si pana acum eram pe perete, dar nu pe cel al fespucului, ci pe peretele odaii, cas tot timpu cu privirea in gol pe perete. Am decupat locu acela din perete, dar tot jaba, ma uit ca prostu in punt fix, tot acoalea. A zis nevastamea ca ba, de ceai spart peretele ? Am pus acolo 1 tablou cu maica si taica, cand erau miri. Ea a zis sa dau jos antichitatea dacolo si so pui pe mumasa. Am puso, cami da oo eco si gaini la fel de eco.

    Reply
  10. Raj / 2 ianuarie 2015

    Dna Rox, tremeteti tuica aia, ca dna Ana nu stie ce vorbeste. Beau pana ce chic in cur, da` numa pascuns si numa la servici, ca sa nu ma prinza nevastamea, ca nu suporta betivii ca mine. La nunti, cand pui paaru la gura, poc! imi da cate una cu botina cea fina pe sup masa, la tzarloi, da` si io smecher, la nunti nu ma mai duc demult cu pantaloni scurti , ci cu pantaloni vatuiti de schi, ca sa mai atenueze paliturile la gioale. Odata, in loc sa pa paleasca pe mine, a palito pe mumasa, care sta langa mine, ca la nunti o ia si pe soacramea ca sami numere paarele, numaramiar oole. Iaz zis sa no mai ia pe masa cu noi la nunti, cami mananca mereu mizilicu, imi bea vinu, ca cica nam voe de la doctor, iar friptura mio pune pt. acasa la pachet, dar uita mereu la despartire sa mio dea. Dupa ce ca nu suport nuntile decat alea care contin manele, nici nu ma lasa sa dansez cu altele, decat cu ea si cu masa.

    Reply
    • Rox / 2 ianuarie 2015

      Domnu’ Raj? Eu stau la Stockholm, da’ sunt fugită din Constanța, unde stătui 29 de ani. Mă încearcă pe la șale așa o bănuială că și tu tot constănțean ești. Dac-așa-i, îți strâng mâna bine pe sticla cu țuică personal când mai dau pe la ai mei anu’ ăsta. Nu tre’ să vii cu pantaloni vătuiți, că io nu pot să ridic prea mult picioru’. Sunt o-mpiedicată. Mă știe toată Constanța ca p-un cal breaz cum mă plăcintesc prin Tomis Mall sau prin Maritimo când vin de la Suedia :D.

      Reply
      • Raj / 2 ianuarie 2015

        Io stiu bine Cta, dna Rox, da nus constantean. Am prashit la 02150 langa cazinou, cunosc Mecidia si Cernavoda,

        Reply
      • Raj / 2 ianuarie 2015

        Dupa mama is moldovean, nascut in mun. Bacau, dna Rox, dupa taica is leton

        Reply
    • Rox / 2 ianuarie 2015

      A… și sunt rojcată cu okii verji. Poza e alb-neagră că n-am avut bani de color :D.

      Reply
      • Raj / 2 ianuarie 2015

        Moartea mea femeele roscate cu ochii verji. Io am ochiul albastru , culoarea pietrei , ca asa zice nevastamea

        Reply
  11. Raj / 2 ianuarie 2015

    Dna Ana, le urez prietenilor dv. de pe fespuc, 1 an nou mai benga ca al de trecu, daca seara tarziu or azunge acasa dimineata beti cui, sotiile acestora sa nu fie suparate, ci dimpotriva sa le mai puie in fatza o vaza mare plina oki cu vin de butuc s-au mastica, apoi sa le faca 1 masaj bland, apoi sai legene pana ce acestia intra in lumea viselor, unde invariabil vor visa suedeze brunete cu picioarele panan gat…

    Reply
  12. Raj / 2 ianuarie 2015

    Dna Manu, la dv. la Cta, la Modern, de ce nu mai fac femeele nudism in pelea goala ? Io ma zgaiam cu binoclu la dansele. Aveti 1 primar de tot scuzati expresia, ca anu asta miam propus sa nu mai zic cacat, din moment ce nu lasa femeele sa faca nudism la popoul gol. Dati-l jos si punetil in locu lui pe Nicusor Constantinescul, ca de el imi place , ca face nani la intersectii, bat muci in masina. Asta da barbat !

    Reply
  13. Raj / 2 ianuarie 2015

    Am recitit schita drei Stupu. Primele 8 randuri mau dat cu cracii in sus de ras. Dna Ana, cinei fata asta, cami vine so pup toata ? Ii haioasa foc…

    Reply
  14. Ana Barton / 2 ianuarie 2015

    Raj, Bianca e o prietenă de-a mea de demult, din studenție. Acuma șade la Englitera, ie cocoană mare.

    Reply
    • biancas / 2 ianuarie 2015

      Cocoană, my arse. N-o credeţi, domnu’ Raj, se laudă şi ea, mititica, ce să facă, n-o să zică acu’ să ştie tot animalu’ virtual că şterg babele la cur pe-aici, îi cade tichia cu prieteni de-ăştia milogi, ca mine, i-i ruşine, neruşinata. O să scriu odată şi despre cum mă învîrt eu aprioric între căcat şi căcat. Nu vă minţ, am ridicat o babă cu hoisteru’ -aşa-i zice la aparatul de ridicat babe- şi s-a căcat în cap la o colegă. Io i-am zis din vreme că baba se cacă şi că să nu mai stea la bîrfe cu moşu’ babii, da’ n-o vrut să m-asculte că eu am accent spălat, londonez, de prezentatoare la BBC şi ziceau că mă dau mare, că ele au accent de ţărănci britaniceşti. No, şi cînd o săltat-o aparatu’ pe babă în sus aceea i s-o băgat sub fund să-i facă toaleta şi baba şi-a dat drumul, jap, jap! doi căcaţi. Eu aş fi vrut să mor niţel de rîs, dar nu se putea că cam puţea şi mă ţineam de nas şi nu vroiam să respir miros de-ăla pe gură. Aşa, vă mai spun eu, lăsaţ’.

      Reply
      • Ana Barton / 2 ianuarie 2015

        Doamne, ești nebună! :lol: Și-aia-nsamnă că nu ești cocoană mare, cu accent de prezentatoare BBC?

        Reply
      • Rox / 2 ianuarie 2015

        :)))))))) Bianco, faci un duet mijto cu Raj. Faceți o întreagă piesă de teatru, jur că da. :D

        Reply
      • Raj / 2 ianuarie 2015

        Pe ambii ne leaga cacatu, dna Bianca, intre noi 2 e o legatura intrinseca, nimenea si nica nu de va desparti

        Reply
      • Nora / 2 ianuarie 2015

        :lol: :lol: Leşiiiin!

        Reply
        • Raj / 3 ianuarie 2015

          Ce ma bucur, abea astept sa va fac respiratie gura la rat….

          Reply
    • Raj / 2 ianuarie 2015

      Si ce, noi asstia care am ramas in Ro , nu sun tem cucoane mari ? Io is cucon mare…

      Reply
  15. otilia tiganas / 2 ianuarie 2015

    Numa un cuvand domu raj mam inrdagostit de dvs și care nu va am contactu sunteti iginenic? aveti loc de refugio? ca ioam si duamna ana nu e singura femeie care sa ii face-t curte. tata are oi.

    Reply
    • Rox / 2 ianuarie 2015

      degeaba doamna Otilia, dacă n-are măcar un berbec :D

      Reply
    • Raj / 2 ianuarie 2015

      Moartea mea feele blonde cu ochelari si oi. Sarumana !

      Reply
    • Raj / 3 ianuarie 2015

      As putea pt ca sa afirm cu tarie (votchii) ca si io mam indragostitara de persoana dv…

      Reply
    • Raj / 3 ianuarie 2015

      Sarumana ! Va pup pe dv., pe taica ! Pup si oaea !

      Reply
    • Raj / 3 ianuarie 2015

      sarumana !

      Reply
  16. Ana Barton / 2 ianuarie 2015

    :lol: :lol: :lol:

    Reply
  17. Raj / 2 ianuarie 2015

    Ce berbec ? Io insumi is berbec…

    Reply
  18. Seva Tudose / 2 ianuarie 2015

    ce de Constănțeni ? Sora soțului meu stă în Tăbăcărie,4 stații de Mamaia,vrui să stau la hotelul lui Hagi „Yanny” dar cumnata mea nu și nu ,stai la mine ! Minunea a durat 5 zile,că s-a
    stricat ca peștele la cap,ne-am certat ! Are apartament cu 3 și este văduvă , lucrează la Institutul de Marină. Faleza cazinoului stă să cadă,păcat….dar văzui anul trecut 2014 vara că cel puțin asfalul pardoseala parcului cazinoului a făcut-o. Cu un aquarium de vizitat !

    Reply
    • Raj / 3 ianuarie 2015

      Da` bine ca sora sotului dv. nu sta in pula, dna Seva. Mare lucru, daca vreau pot pt. ca sami iau si io 1 vila in tabacaria aia nenorocita, unde dna Manu, dra Rox isi argasesc peile…

      Reply
  19. Seva Tudose / 2 ianuarie 2015

    Ana,

    am intrat pe FB-ul tău cu e-mail,psw. și am scris în căsuța de comentarii,pe ce simbol apăs ca să văd comentariul scris de mine. Nu văd unde scrie: send,trimite….cam așa ceva.

    Reply
  20. biancas / 2 ianuarie 2015

    Da, domnu’ Raj, aşa, aşa şi-o să facem o corporaţie de căcat, că metanu-i scomp şi loăm de la săraci şi de la babe şi dăm la bogaţi. Şi dăm şi lu’ doamna Ana şi doamna Nora partea ei. Da.

    Reply
  21. Raj / 3 ianuarie 2015

    Da de ce sa dam uium ? Ce, am rascolit cacatu dimpreuna ? Se vede ca vreti sa maduceti la faliment, de mult amzis ca ceva ii pruted pa blogu dnei Ana. Interesu poarta fesu, vatz unit…

    Reply
  22. Raj / 3 ianuarie 2015

    Mio imaginez pe dra Bianca intre 2 cururi de baba declamand din Secspir…

    Reply
  23. Raj / 3 ianuarie 2015

    Dna Bianca, po scara dela 1 la 10, sunteti in inima mea pe treapta 8, dupa dna Ana si nevastamea. Asa iam zis unei codane dela fisc si a umplut targu precum ca cica vreau so babardesc pe scara. Am cercat io sa dreg busuiocu, dar prea tarziu, vestea sa raspandit in targ precum ca am fetushuri cu fututu pe scara… Daia zic io ca nus bune glumele, doar alunele…

    Reply
  24. Nora / 3 ianuarie 2015

    Ce socialistă e Bianca asta în zilele cu soţ.
    Că în alea fără soţ e elitistă de nu pot respira lângă ea că mi-e că mă pocneşte. :D

    Reply
    • biancas / 3 ianuarie 2015

      Păi, numai în zilele cu soţ îmi vine să-l dau pe soţ şi la alţii, doamna Nora. Cu toporişca, pe bucăţele, s-ajungă la toţi. În zilele cu soţ îl ţin pentru mine, să-l babardesc, că dup-aia mă vorbesc îmi ies vorbe că-s urîtă, lesbiană şi nefutută şi de-aia-s feministă. Şi nu mă mai jigniţ, eu nu pocnesc, eu mă bat frumos, ca Van Damme, fac şpagatul între două camioane.

      Reply
  25. biancas / 3 ianuarie 2015

    Domnu’ Raj, nu accept în ruptul capului locull acela, că-s rea şi vă gelozesc şi vă mănînc urechile. Adică ce-au nevasta şi doamna Ana, mă rog? Ce? Trei ţîţe şi nouă găuri? Mă rog, eu vă spun, să nu vă pară rău.

    Reply
    • Raj / 3 ianuarie 2015

      Sunteti deja pa primu loc, dna Bianca.

      Reply
  26. Raj / 3 ianuarie 2015

    Dna Bianca, vam povestit despre izmana mea albastra , cunoasteti epopeea ei ? Ca veni vorba de izmana dv. de cand erati copila, daruita de Mos Gerila, aia cu crapatura in fata. Ei bine, io am izmana din anu de gratie 1989, an de rascruce pt. noi romanii. Nevastamea cica cai veche , ca sa rupt in cur, etc. si ca vrea so arunce. Iam zis ca daca dispare izmana, automat dispare si ea. Cu glasu pierit a zis ca no arunca. Nu stiu ce tot are cu ea, iam explicat ca intre mine si izmana este o legatura inefabila. Pe viscol pot so iau cu crapatura la spate, caci daca ma apuca pe viscol, pot pentru ca sa no lepad. Cand is inthemperii (viscol, ger napraznic, am luat hotararea sa inventez izmana cu 2 crapaturi, pentru pisare, respectiv si pt. cacare. Aceasta constitue o inventie care trebue musai brevetata. Daca careva imi fura patentu, dau in judecata blogu dnei Ana…

    Reply
  27. biancas / 3 ianuarie 2015

    Aşa, domnu’ Raj, să nu mă daţi la cur, cum spune doamna Feher, să fiu pe locul opt, că nu merit, am făcut şi sarmale anul trecut. La izmene nu mai ştiu, nu mă mai calific, dar am observat la fetele de la gimnastică -că eu observ tot-, că n-au crăpătură la costumul ăla de fac ele flic-flac că şi doamna Ana o fost gimnastă pînă s-o făcut cît iapa primăriei, şi vă întreb, domnu’ Raj, e omeneşte aşa ceva? Nu e, vă spun io. Cînd le trece pipi tre’ să se apuce cu două mîini de costum să le iasă păsărica şi tot fac pipi pe mîini. La treaba mare nu mai spun, se dezbracă în fundul gol. Unde-i dreptatea, domnu Raj? Dacă ninge acolo, la campionatele alea de sărit peste cal? Ce viaţă, domnu’ Raj, poate le vindeţi patentu’ gratis, de inimă bună ce-aveţ’. Să trăiţi, cu respect.

    Reply
    • Nora / 4 ianuarie 2015

      (şi) De-aia mă enervează pe mine salopetele.

      Reply
  28. Raj / 4 ianuarie 2015

    Nu dau patentu, ce, natz auzit de gimnastica la pelea goala ? Sa faca gimnastica la curu gol. Un motiv in plus sa ne babardim la pelea goala, io de mult nu mai fac amor, decat dezbracat…………………… E bune salopetele dra Nora, dar trebue prevazute cu 1 furtun de eliminare a pipi-ului. Pt. cacutza, evidenta ca trebue pempers. Nu va mai plangeti atata, ca solutii exista…

    Reply
  29. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Hal de oameni! Nu v-ar mai hâțâna pământu`

    Reply
  30. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Ce-o fi așa greu de coborât izmana de la +1 m la + 0,2 m, că doar n-oți ațjunge la talpa papucului, cum am făceat eo când am ieșit noaptea `călțat cu papucii bunicului (talpaj5, latitudine nordică) și am revenit în casă cu călcâiele umplute cu d`ale grele, defecalicești, dar-ar draculea-n ele de vorbe, că m-a ocărât tătă ziua, dup`aia

    Reply
  31. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    D`atuncea nu mai stau pe vine-n papucii altuia. În copchilărie descoperisem ramurile unui nuc batrân, care îmi suporta procesul de defecare aeriană. Urcat pe crăcile superioare mă amuzam la zgomotul de impact cu pământul: baf-buf! Apoi coboram să-mi îngrop amaru`… ce știți voi!

    Reply
  32. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Ce să spun, ha! Iarna-i grea, omătul mare, când te trece o căcare, `ai noroc și la mai mare

    Reply
  33. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Mijto tegztu! Mi-a amintit de tuș-mea, nebuna tribului, care dormea cu o turmă de netoți jigăriți (printre care și eu) și se amuza dând bășini. Ne păcălea pe netoți că scuipă-n sus, cică: capu-n plapumă că scuip! Ne asfixiam, da` nu ieșeam la scuipat; neam dat dracu`, orgolios

    Reply
  34. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Mijto tegztu! Mi-a amintit de tuș-mea, nebuna tribului, care dormea cu o turmă de netoți jigăriți (printre care și eu) și se amuza dând bășini. Ne păcălea pe netoți că scuipă-n sus, cică: capu-n plapumă că scuip! Ne asfixiam, da` nu ieșeam la scuipat. Neam dat dracu`, orgolios

    Reply
  35. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Cică mă repet! Ne-am dat dracu

    Reply
  36. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Sărna, mama! Mi-a scăpat, na

    Reply
  37. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Sărna, Nora! Sărna, BiS! Să tră, dom Raj!

    Reply
  38. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Deci aci ereați! Că nu vă găseam neam

    Reply
  39. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Sărna la toată lumea bună! La cea nebună nu mai zic

    Reply
  40. Nora / 4 ianuarie 2015

    Nu e musai nevoie de furtun, cred că m-aş descurca şi cu un she-wee de-ăla sau cum îi zice.

    Reply
  41. 1Q-Pardalian / 4 ianuarie 2015

    Your comment is awaiting moderation.
    Vă urăăăăăăăăăăăsc!

    Reply
  42. Raj / 5 ianuarie 2015

    Din ciclul “A venit iarna si geru, sa zbarlit la pizda paru”, tzau sa mentionez ca aceasta (N.R.: pizda) nu are de suferit, in spetza perisorii, deoarece e eplilate. Az miam pus mintea cu 1 rahatoi de pisica, era inghetat tun, respectiv bocna si lam dizlocat cu ranga, nu inainte de a ma poza cu el, penca io exersez selfie cu rahat. A zis nevastamea sa las rahatu singur in poza , cai stirebesc din prestantza, din arogantza. Mam conformat inthocmai. Dna Ana, olamicu (in spetza dnu 1Q are civa cu mine, ma dat in aia a lui, a demonstrat ca nui 1 domn, de aici si expresia latinului 1QED. Dra Nora, pt. pipilica la doamne, pa timp de ger, propun pempersi roz. Casa de moda Chanel a stabilit ca rozu-i culoarea anului 2015. Domnilor le propun sa se pishe pe dansii , ca nui bai. Daia is insurati si au neveste, sai spele, sai ingrijeasca…

    Reply

Lasă un răspuns către Raj Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi
  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.