De fapt, încă nu iubim mizeria, dar, poate într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vom iubi. Cerşetorul insistent, nesimţitul, abuzatorul verbal, cel care vrea să fie numai el deştept, cel care îţi ia toată mâna dacă îi dai un deget, prostituata, escrocul, coruptul cu guler alb, şpăgarul mărunt. Ei sunt mizeria. Oarecum parte din […]
Se făcuse primăvară, și el plecase să-și caute ea-ua. Pleca mereu, uneori ca să se ducă, alteori doar să se-ntoarcă, dar mai plecat ca acum parcă nu fusese niciodată. Își luase cu el toate lucrurile importante, ca și cum nu s-ar mai fi gândit la întoarcere: un ban de argint, o piatră și sufletul ei […]
Sună telefonul: – Mami, să-ţi spun ce-am păţit! Da’ stai să răsuflu un pic, c-am alergat acasă. – Eşti întreagă? – Da, sunt, dar stai să vezi prin ce-am trecut. – Bea niţică apă, aşază-te şi spune. – Fii atentă. Am plecat cu Sara de la şcoală. Avea buzunarul ne-nchis la geacă şi i se […]
Mi-e frică de oamenii uscaţila umbrăverdele lor e intact-amar, ca vitriolul gândurile li se descuamează în trei vânturi din toate cele patru şi cad în găşti de litere, nu grupuri, litere domesticite şi înregimentate Foto: Mihai Ilie soldaţi împietriţi în planton şi fără arme nici flori pe ţeavă nu au cei uscaţi pentru că ei […]
Nici nu ştiu cum să-ţi scriu azi: să te iau direct sau să pun vorbelor surdină? Uite, n-o să le pun fiindcă te respect şi cred că poţi să iei cu lingura mare şi-o lămâie-ntreagă. Că e coaptă. Lumea trăieşte cu frica de moarte. Vorba unui prieten de-al meu: „Murim de-atâta amar de vreme, şi […]
Veniserăm de la mare şi nu ne-am dus acasă, am zis să ne oprim direct la Târgovişte, la părinţi. Voiam şi să mă tund, apa sărată, soarele şi briza îmi ferfeniţiseră părul. Mama mi-a spus că mă duce ea şi că voi fi foarte mulţumită. Am încredere de când mă ştiu în tot ce spune […]
… noapte-mea e-ntreagă trează-n mine, cântă şi dansează şi-mi cere mereu bani mărunţi, dar numai la răspântii. Ca să-ţi treacă deochiul, îmi spune, trebuie să plângi ca la trei lacrimi jumătate şi neapărat în bucătărie, peste cafea. Să pui miere-n lacrimi şi spală-ţi ochii cu sare grunjoasă, mai zice miazănoapte-mea, c-o să-ţidau dantele albe, să […]
Parte peste parte spun şi iau sucitorul moştenit să-ntind aluatul cât mai subţire. Tătăroaica zicea să poţi să citeşti fără chin prin foaia de baclava. Parte peste parte spun iar şi-mi învelesc încet, moale, coapsele cu pomeţii rochiei. Carte peste carte spun şi-nvelesc pulpele cărţii cu palmele sculate şi netrezite din somn. Carte peste carte tac […]
În zilele în care umblu prin lume fragilă simt, ştiu, cred că m-aş putea îndrăgosti. Fragilitatea e singura mea putere. Foto: Nora Pavel În restul lor, al zilelor rămase până la capătul vrut departe, mestec calcarul rece, strepezitor al victoriei de a face nimicuri mulţumitoare.
Ne-am întâlnit la Cluj-Napoca, după vreo 18 ani. L-am regăsit cu uimire şi mare bucurie pe acelaşi Nicolae Breban pe care-l ştiu de la începutul anilor ’90: monumental, abrupt şi categoric. Şi, bineînţeles, absolut fermecător în a sa deja celebră francheţe, aceea care îl face, pentru unii, atât dificil de înţeles. Încarnează perfect titlul extraordinarului […]