Era sora cea mai mare a bunică-mii, o femeie înaltă şi foarte frumoasă, cu pielea albă şi necremuită vreodată, mândră tare că n-avea niciun rid. Zdravănă la trup şi veselă cu inima. Când o-ntâlneai, îţi ieşea soarele. Aşa era şi bărbatul ei, nea Mitică, iar eu am crezut când eram foarte mică despre ei că […]
Era cult şi, câteodată, tandru. Îl chema Vifor, iar chestia asta-i punea mult prea multe probleme existenţiale de cinci-şapte ori pe zi. Vara. Iarna, doar de vreo trei. Mă-sa şi tac-su aveau aşteptări neîmplinibile de la el. Şi pentru că-ncepuseră cu pretenţiile de când era foarte mic, iar Vifor nu-i mulţumise cu frumuseţea lui copilărească, […]
… şişul mă ştie pe de rost. Ori sabia, pistolul sau securea. După buget, coane Fănică. Sau după gusturi. Sinceritatea este arma mea. Îţi trebuie, nu-ţi trebuie, nu mă interesează. Te voi pocni fix în moalele capului sau în stâncile cordului cu ea. Pentru că tu nu contezi. De fapt, nu vreau să-ţi demonstrez nimic. […]
Aceasta nu este literatură. Aşadar, nu vă iluzionaţi. O să vă povestesc, aşa cum m-oi pricepe de limpede, o-ntâmplare adevărată. Eram în anul I de facultate, la Teologie. Unele materii, cum ar fi „Arheologia biblică“, le făceam la comun, adică toate secţiile la un loc, în amfiteatru. Aşa că eram destui acolo, poate peste o […]