Eram în clasa a V-a. Tunsă castron, cu dinţi lopătari, cuminte ca un om bătrân, înţeleaptă ca un mort. M-au făcut, in extremis, comandantă de detaşament. Cu ceremonie frumoasă, toţi colegii, cu mine-n frunte, îmbrăcaţi în uniformele de sărbătoare, adică de pionieri. Ba încă mi-au dat şi-un şnur bleu-ciel, adicătelea m-au făcut şi deputy, adjunct […]
Să ne spunem şi făţişele, dar şi ascunsele. Să nu mai facem exerciţii de imagine şi probe de orgoliu. Să nu mă mai gândesc înainte de a-ţi vorbi că s-ar putea să te doară. Nici tu să nu te temi de neliniştile mele postdiscursive. Să nu-mi pese de ce-ai putea crede despre mine. Să […]
1) La ce lucrez? La mai multe lucruri deodată, ca de obicei. Scriu proză scurtă tot timpul: şi-n somn, şi-n veghe. Nu caut butonul de stop, asta dacă el chiar există. M-am trezit sâmbăta trecută cu un catren în cap. După 25 de ani de când n-am mai scris niciun vers. Vă voi spune eu […]
Crăpau dimineţile cu pocnet pentru că eram mici. Nu ştiu cum se face, dar niciunul dintre noi, cei patru nepoţi ai bunicilor, adică doi fraţi veri primari cu două surori, nu stă-nfipt în cearşafuri după ce deschide ochii. E drept că nu era tocmai cel mai lesnicios lucru să ne culci, seara. Însă trezirea semăna […]
Că n-or fi toate aşa! Sigur că sunt. Nu facem făina călătoare prin păduri, la miezul nopţii, şi nici nu punem mărgăritare în cuibar, dar plăcinte goale nu există. Când gătesc oarece, învăţ reţeta pe dinafară. Altfel, odată făcută, acolo rămâne. Pân-o veni Alzheimeru’ şi m-o elibera. Apoi, le pun pe toate cele trebuincioase în […]
– Mami, să ştii că mie au început să-mi placă vulpile. Cred că sunt cele mai frumoase animale femele. – Dar de ce femele? – Nu ştiu. Parcă toate vulpile ar trebui să fie fete. Nici nu-mi dau seama cum arată un vulpoi, ca să-l deosebesc. Tu ai văzut vreodată o vulpe? – În natură? […]
Şi tu ziceai că ne luăm vreodată de noi-nouţi. Ziceai, dar eu clătinam. Nu din cap, c-ar fi fost, ca întotdeauna, degeaba, ci din stern, locul ăla neinspirat unde-mi ţin emoţiile de toate etiologiile. Tu ştiai că nu-mi e vremea, eu mă sufocam de aşteptare. Urâtă alcătuire. O resping de când mă ştiu, iar ea […]
O dată pe an, câțiva thailandezi de școală primară sunt primeniți, costumați, purtați pe sus de un fluviu uman precum un vitraliu lichid, plimbați pe la temple și apoi depuși în așezămintele călugărești, spre bunăstarea și fericirea rudelor. Am fost martora înrolării întru Buddha – Poi Sang Long – o ceremonie spectaculoasă și exuberantă, ca […]
Mi-a cerut, de dimineaţă, iaurt cu cereale. Nu l-a mai mâncat fiindcă nu-i ajungea timpul. Adică vremea n-ar fi fost deloc puţină, dacă n-ar fi trebuit toarsă-n oglindă, până la ultima cută a bluzei. Ghiozdanul s-a făcut cu iuţeala sabiei de Toledo, îmbrăcătura însă nu. Cu grijă, cu migală, cu mişcări de ocelot la pânda […]
August 1943, comuna Ciobanu, Dobrogea. Arșiță, colb, gâște pe uliță, femei și oameni la câmp, copii mucoși pe uliță. Câte un câine ridica încet ochii, strănuta și gonea muștele care-i bâzâiau botul umed. Sărăcie și război! Bunică-mea era fată la mă-sa, străbunică-mea Nana. Cu încă alte cinci fete. Străbunică-miu Niță era cioban. Mândru și cinstit. […]